Ion Haiduc

Actorul Ion Haiduc (sau Ucu, aşa cum îl numesc prietenii), s-a născut pe 3 decembrie 1947 la Oradea şi este urmaşul unui haiduc adevărat, Novac, pe linia descendentă a mamei. De la tatăl lui, mare iubitor de pictură, muzică şi teatru, se pare că a moştenit talentul şi înclinaţia pentru artă. Datorită meseriei părinţilor, în copilărie s-a mutat des şi a călătorit mult. 

A locuit la Gheorgheni, la Sighetul Marmaţiei, la Salonta şi la Timişoara, unde a absolvit liceul pedagogic. Are o fiică, Bianca Ioana, care a cochetat şi ea cu actoria şi a jucat alături de tatăl său în „Richard al III-lea”.
Este o fire curioasă, iar în adolescenţă a fost pasionat de ştiinţele naturii, yoga, de ezoteric şi paranormal. Visa să devină medic, până într-o zi, când a descoperit Şcoala de Artă de la Timişoara şi secţia ei de Teatru. La la 21 de ani a dat examen la IATC şi a intrat din prima încercare. Este credincios, iar Dumnezeu i-a dăruit talent, noroc şi har. Realizările lui, deşi par uneori inexplicabile,

Veronica !

Lulu Mihăescu a cucerit România, în urmă cu 41 de ani, când a interpretat personajul Veronica din filmul cu acelaşi nume.
La doar 4 ani, Lulu Mihăescu a cucerit atunci publicul de toate vârstel. Alături de Lulu Mihăescu, în „Veronica” mai apar si actorii: Dem Rădulescu, Florian Pittis, Vasilica Tastaman, Angela Moldovan, Manuela Hărăbor, George Mihăiță si cântăreaţa Margareta Pâslaru.
Una dintre cele mai populare actrițe ale anilor 70, Lulu Mihăescu, a mai jucat după acest rol în patru filme... „Veronica se întoarce” (rol ce i-a adus comparații cu actrița americană Shirley Temple), „Salbaticii”, „Un Salbatic la Polul Nord” și „Mama”.
S-a lăsat de actorie după rolul din filmul „Un salbatic la polul nord”, fiind distribuită în toate aceste filme de Elisabeta Bostan.
A renunţat la actorie în perioada adolescenţei, pentru a se dedica muzicii. A studiat la Conservatorul din Bucureşti, iar mai târziu a plecat în Canada, unde a devenit profesoară de pian. Momentan este stabilită în Vancouver.

La mulţi ani, Ion Riţiu!

„Rolul din <<Ultimul corupt din România>> este primul rol de comedie în film pe care îl fac, de obicei terminăm ori spânzurat, ori împuşcat, acum se pare că supravieţuiesc.”

Actorul Ion Riţiu s-a născut la 4 decembrie 1950, în Târnăveni, judeţul Mureş.
A absolvit Insitultul de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti în 1975 şi din acelaşi an este actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş.
S-a remarcat pe această scenă în zeci de roluri, ca Damis, în Tartuffe de Moliere; Peţea, în Patru Lacrimi de Victor Rozov; Ionescu, în O Scrisoare Pierdută de I. L. Caragiale; Alfred, în Rătăcire de Tudor Negoiţă; Tânărul, în Mincinosul de Carlo Goldoni; Maro, în Dundo Maroje de Marin Derzici; Dulgherul, în Povestea Dulgherului Şi A Frumoasei Sale Soţii de Radu Stanca; Baronul Günther, în Floriile Unui Geambaş de Sütö András; Vlăduţ, în Adolescenţii de I. C. Cătina; Eduard, în 33 De Scrisori Anonime de Méhes György; Ocatv Şoimu, în Ciuta de Victor Ion Popă; Ion, în Ion de Mihail Sorbul, după Liviu Rebreanu; Bimbo, în Havuzul de Paul Everac; Cléonte, în Burghezul Gentilom de Moličre; Vlad,

Horaţiu Mălăele

Inegalabilul actor Horaţiu Mălăele s-a născut la 1 august 1952, în Târgu Jiu, judeţul Gorj.
„Gloria? Un drog. Umorul? O apropiere de cer”.  Unul dintre cei mai iubiţi actori din România, artistul-vrăjitor care cucereşte săli întregi cu simpla prezenţă pe scenă. Talent de excepție, dotat deopotrivă pentru comedie și dramă, face o echilibristică geniala între râs și plâns.

A învăţat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu și a avut prima expoziţie personală de desene la casa de cultură din oraş în clasa a 12-a.
Intenţiona sa urmeze Institutul de Arte Plastice din Capitală, dar a absolvit in 1975 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A fost repartizat la Teatrul Naţional din Piatra Neamţ și a jucat în spectacole ca, „Tinereţe fără bătrâneţe” de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde pentru care a primit premiul de interpretare, în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, „Muntele” de D.R. Popescu, „Eulenspiegel” de Charles de Coster etc.