Horaţiu Mălăele

Inegalabilul actor Horaţiu Mălăele s-a născut la 1 august 1952, în Târgu Jiu, judeţul Gorj.
„Gloria? Un drog. Umorul? O apropiere de cer”.  Unul dintre cei mai iubiţi actori din România, artistul-vrăjitor care cucereşte săli întregi cu simpla prezenţă pe scenă. Talent de excepție, dotat deopotrivă pentru comedie și dramă, face o echilibristică geniala între râs și plâns.

A învăţat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu și a avut prima expoziţie personală de desene la casa de cultură din oraş în clasa a 12-a.
Intenţiona sa urmeze Institutul de Arte Plastice din Capitală, dar a absolvit in 1975 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A fost repartizat la Teatrul Naţional din Piatra Neamţ și a jucat în spectacole ca, „Tinereţe fără bătrâneţe” de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde pentru care a primit premiul de interpretare, în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, „Muntele” de D.R. Popescu, „Eulenspiegel” de Charles de Coster etc.

„Copilăria e cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat… Pe urmă, în adolescenţă, cine simţea ceva rău? Tot ce se întâmpla în spaţiul social era un dezastru naţional. Dar cine simţea asta? Eram prea tânăr. Apoi am ajuns la teatru şi trăiam în teatru. Teatrul a fost întotdeauna un stat în stat, cu propriile-i legi. E o meserie formidabilă în care primeşti atât de mult, încât micile neajunsuri peste care dai în afară sunt şterse de o mie de ori de marile bucurii pe care le găseşti în pulberea scenei.”

S-a mutat în Capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Naţional, Bulandra, în roluri ca Fadinard din „Palăria florentină” de Eugene Labiche, Profesorul din „Lecţia” de Eugen Ionescu, Vanea din „Unchiul Vanea” de A.P. Cehov, Tartaglia din „Regele Cerb” de Carlo Gozzi, etc.

A debutat în cinematografie în anul 1974, cu filmul „Muntele ascuns”. Din 1982 a regizat spectacole de teatru ca „O sărbătoare princiară” de Theodor Mazilu, „Puricele” de Georges Faydeau, „Carlo contra Carlo” de Paul Ioachim, pentru care a obţinut premiul Festivalului Comediei Româneşti în 1994, „Hotel” de Tray Cooney. Printre rolurile cele mai importante se numără cele din spectacolele „Sinucigaşul”, „Puricele”, „Unde-i revolverul?”, „Mincinosul”, „Lecţia”, „Unchiul Vanea”, „Măscăriciul”, „Revizorul”, „Dineu cu proşti” sau „Femeia care şi-a pierdut jartierele”.

„Bernard Shaw, spunea … <<E uşor să mori. Comedia e grea.>> E greu să faci comedie. Dar e greu să faci şi dramă… Totul e greu. Dar iată, paradoxal, din aceste greutăţi s-au născut marile bucurii ale umanităţii… Pentru un om născut pentru teatru lucrurile poate sunt simple. Eu nu ştiu dacă sunt născut pentru teatru. Nu ştiu dacă am ales eu teatrul sau dacă teatrul m-a ales pe mine, cum se spune de obicei. Dar cert e că îmi concep destul de greu rolurile, sunt extrem de muncitor şi mă tensionez foarte tare în preajma unui spectacol, fie că e vorba de postura de regizor sau de cea de actor.”

A regizat două episoade din serialul TV „Ministerul comediei”, „Funeralii fericite”, „Palaria”, „Nunta mută”….

„<<Nunta mută>> este un film care vorbește actualității despre ce s-a întâmplat acum 55 de ani. Problema lui este, totuși, extrem de actuală. Dacă mergeți să il vedeți, o să vă dați seama că nu este istorie. Nu e vorba doar de faptul că am fost călcați de ruși într-o anumită perioada a istoriei noastre, ca popor. Este vorba de o perspectivă mai largă, de un traseu dictatorial cu reverberații până în ziua de azi, o amorțeală, o letargie a umanității. Așa cum spunea Goya acum aproape 200 de ani, că <<somnul rațiunii naște monștri>>, așa spun și eu în filmul ăsta, parafrazându-l într-un fel pe marele pictor: <<Somnul națiunilor>> naște situații monstruoase. Dacă veți avea indulgența să mergeți la film, veți vedea că așa este.”

A expus în peste 30 de expoziţii caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică „Horaţiu despre Mălăele”, conduce publicaţia Satirul.

„Eu nu urmăresc să devin popular, pentru mine popularitatea e un efect, nu un scop; când vine, vine de la sine. Eu doar îmi văd de treaba mea şi mă străduiesc să fac totul cât mai bine. Şi când lucrezi onest şi profesionist, popularitatea nu întârzie mult. Cum vă spuneam, la mine ea este efectul, nu cauza sau scopul. Dar ce minunat este când reuşeşti că produsul strădaniei tale, ceea ce prezinţi spectatorilor, să atragă oameni de diferite pregătiri, dar sensibili şi inteligenţi. Şi dacă ei te urmează şi te acceptă, dacă ies din sală cu zâmbetul şi lacrima între gene, înseamnă că vor duce şi acasă o raniță plină de trăiri şi idei preţioase. Idei care, chiar dacă nu ţin de foame, pot îmbogăţi pe multă vreme viaţa fiecăruia. Asta e şi rostul artei: al teatrului, al filmului, al oricărui divertisment: să fie nu numai relaxant, ci să urmărească şi un anume tâlc.”

A primit nenumărate distincţii, printre care două premii UNITER pentru „Mincinosul” şi „Unde-i revolverul?”… „Tinerețe fără bătrînețe” – Premiul pentru interpretare – Iași, 1975; „Slugă la doi stăpîni” – Premiul pentru cea mai bună interpretare – Galați, 1976; „Muntele” – Premiul pentru interpretare, Galați; „Eulenspiegel” – Premiul pentru cel mai bun actor, Piatra Neamț; „Mâța în sac” – Premiul ATM, 1978; „Familia Tot” – Premiul ATM, 1978; „Divorț din dragoste” – Premiul pentru cel mai bun actor, Costinești, 1991; „Mincinosul” – Premiul UNITER 1992; „Puricele” – Premiul de regie A.U.R. 1993; „Puricele” – Premiul pentru interpretare la Festivalul Național I.L Caragiale București, 1993 și Premiul Asociației Umoriștilor Români pentru interpretare, 1993; „Escrocii în aer liber” – Premiul pentru regie Festivalul Comediei Romanești; Premiul pentru regie Ion Băieșu; Premiul pentru interpretare, Buzău, 1994; „Carlo contra Carlo” – Premiul de regie la Festivalul Comediei Românești 1994; „Escroci în aer liber” – Premiul de regie A.U.R.; Premiul de originalitate la Festivalul Ion Băieșu, Buzău 1995; „Lecția” – Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan Brașov, 1996; „Un deținut la Auschwitz” – Premiul special al juriului, Brașov, 1996; „Unde-i revolverul?” – Premiul UNITER 1998; „Bani din cer” – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Comedie, Galați 2001; Premiul de Excelență al Festivalului „Comedy Cluj”, în 2012.

Filmografie:

Păcală (1974)
Muntele ascuns, regia Andrei Cătălin Băleanu, 1974
Gloria nu cîntă, regia Alexandru Bocăneț, 1976
Pentru patrie (1978) - sublocotenentul Spiroiu
Septembrie, regia Timotei Ursu, 1977
Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu, 1979
Pădurea nebună, regia Nicolae Corjos, 1982
Melodii la Costinești, regia Constantin Păun, 1983
Piciul, regia Iosif Damian, 1984
Secretul lui Bachus (1984)
Primăvara bobocilor (1987)
Secretul lui Nemesis (1987)
Secretul armei... secrete, regia Alexandru Tatos, 1988
Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
Miss Litoral (1991)
Casa din vis, regia Ioan Cărmăzan, 1991
Divorț... din dragoste (1992)
Această lehamite, regia Mircea Daneliuc, 1993
Timpul liber (film de Valeriu Drăguianu), regia Valeriu Drăguianu, 1993
Aceasta lehamite (regia Mircea Daneliuc), 1994
Amen, regia Costa Gavras, 2001
Magnatul (2004)
Ticăloșii (2007)
Vine Poliția, Traian Corbescu, 2008
Poker (2010)
Ultimul corupt din România (2012)
Las Fierbinti, (2012 - 2013) - serial TV