Actorul Ion Haiduc (sau Ucu, aşa cum îl numesc prietenii), s-a născut pe 3 decembrie 1947 la Oradea şi este urmaşul unui haiduc adevărat, Novac, pe linia descendentă a mamei. De la tatăl lui, mare iubitor de pictură, muzică şi teatru, se pare că a moştenit talentul şi înclinaţia pentru artă. Datorită meseriei părinţilor, în copilărie s-a mutat des şi a călătorit mult.
A locuit la Gheorgheni, la Sighetul Marmaţiei, la Salonta şi la Timişoara, unde a absolvit liceul pedagogic. Are o fiică, Bianca Ioana, care a cochetat şi ea cu actoria şi a jucat alături de tatăl său în „Richard al III-lea”.
Este o fire curioasă, iar în adolescenţă a fost pasionat de ştiinţele naturii, yoga, de ezoteric şi paranormal. Visa să devină medic, până într-o zi, când a descoperit Şcoala de Artă de la Timişoara şi secţia ei de Teatru. La la 21 de ani a dat examen la IATC şi a intrat din prima încercare. Este credincios, iar Dumnezeu i-a dăruit talent, noroc şi har. Realizările lui, deşi par uneori inexplicabile,
provin din credinţa sa din ajutorul unei puteri superioare, din capacitatea sa de automotivare, care-l inspiră şi acţionează asupra lui ca un ghid. Ion Haiduc îşi urmăreşte cu tenacitate viziunile, are un fel ingenios de a-şi pune în aplicare planurile, inteligenţă creatoare şi este total dedicat pasiunilor sale, familia şi meseria. Dotat cu o putere de concentrare fantastică, Ion Haiduc trece cu uşurinţă de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului Notarra, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite. În calitate de professor, a dăruit cu generozitate bucăţi de suflet elevilor săi.
Înainte de 1989, Ion Haiduc a jucat teatru, a interpretat personaje din filme istorice şi din scenarii bazate pe romane şi nuvele clasice. După 1990, îl regăsim pe actorul Ion Haiduc în cele mai diverse ipostaze, care atestă alte valenţe ale talentului său, un potenţial şi o energie uimitoare. În ultimii 20 de ani, a jucat în peste 30 de pelicule, printre care “Pădureanca” din 1987, “Priveşte înainte cu mânie” din 1993, „Subspecii ÎI, III şi IV”, “Amen” din 2002, „Dulcea saună a morţii”, „Oraşul fantomă'', „Ultima suflare”, „Nekro”, „ Boudica” “15″ din 2005, „Michelangelo Superstar” sau “La bani, la cap, la oase” din 2010. Este un actor prolific, a turnat cel puţin 2-3 filme pe an şi a interpretat, în acelaşi timp şi roluri pe scena teatrului Notarra.
Tot la teatrul Notarra îl putem urmări în spectacolele „O noapte furtunoasă”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Soţul păcălit”, „Roman teatral”, „Vacanţă în Guadelupa”. De-a lungul celor 43 de ani de carieră a trecut cu uşurinţă de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului „Notarra”, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite.
În urmă cu 2 ani, a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, printr-un decret al preşedintelui Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial pe 27 mai.
În luna noiembrie a câştigat Premiul Special al Juriului pentru rolul „Actorul” din piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți!”
Ion Haiduc deţine premii naţionale de interpretare, acordate de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi de Muzică (ATM) pentru Cel mai bun actor, pentru rolurile: Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht (1983) şi Dobromir din „Dalbul pribeag” de Dumitru Radu Popescu (1987), ambele montate la Teatrul Naţional din Timişoara. A mai primit următoarele premii: în anul 1986, pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Clisis din spectacolul „Arma secretă” a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia: Ioan Ieremia, şi, în anul 1987, Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Dobromir din Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu (1987) şi în 2013, Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti, pentru rolul Actorul din spectacolul Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi de Mircea M. Ionescu, regia: Vlad Stănescu. A mai fost răsplătit cu Meritul Cultural (1984) şi Steaua României în Grad de Cavaler (2011).
Este o fire curioasă, iar în adolescenţă a fost pasionat de ştiinţele naturii, yoga, de ezoteric şi paranormal. Visa să devină medic, până într-o zi, când a descoperit Şcoala de Artă de la Timişoara şi secţia ei de Teatru. La la 21 de ani a dat examen la IATC şi a intrat din prima încercare. Este credincios, iar Dumnezeu i-a dăruit talent, noroc şi har. Realizările lui, deşi par uneori inexplicabile,
provin din credinţa sa din ajutorul unei puteri superioare, din capacitatea sa de automotivare, care-l inspiră şi acţionează asupra lui ca un ghid. Ion Haiduc îşi urmăreşte cu tenacitate viziunile, are un fel ingenios de a-şi pune în aplicare planurile, inteligenţă creatoare şi este total dedicat pasiunilor sale, familia şi meseria. Dotat cu o putere de concentrare fantastică, Ion Haiduc trece cu uşurinţă de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului Notarra, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite. În calitate de professor, a dăruit cu generozitate bucăţi de suflet elevilor săi.
Înainte de 1989, Ion Haiduc a jucat teatru, a interpretat personaje din filme istorice şi din scenarii bazate pe romane şi nuvele clasice. După 1990, îl regăsim pe actorul Ion Haiduc în cele mai diverse ipostaze, care atestă alte valenţe ale talentului său, un potenţial şi o energie uimitoare. În ultimii 20 de ani, a jucat în peste 30 de pelicule, printre care “Pădureanca” din 1987, “Priveşte înainte cu mânie” din 1993, „Subspecii ÎI, III şi IV”, “Amen” din 2002, „Dulcea saună a morţii”, „Oraşul fantomă'', „Ultima suflare”, „Nekro”, „ Boudica” “15″ din 2005, „Michelangelo Superstar” sau “La bani, la cap, la oase” din 2010. Este un actor prolific, a turnat cel puţin 2-3 filme pe an şi a interpretat, în acelaşi timp şi roluri pe scena teatrului Notarra.
Tot la teatrul Notarra îl putem urmări în spectacolele „O noapte furtunoasă”, „Mult zgomot pentru nimic”, „Soţul păcălit”, „Roman teatral”, „Vacanţă în Guadelupa”. De-a lungul celor 43 de ani de carieră a trecut cu uşurinţă de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului „Notarra”, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite.
În urmă cu 2 ani, a fost decorat cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler, printr-un decret al preşedintelui Traian Băsescu, publicat în Monitorul Oficial pe 27 mai.
În luna noiembrie a câştigat Premiul Special al Juriului pentru rolul „Actorul” din piesa „Nu mor pescărușii când vor porcii mistreți!”
Ion Haiduc deţine premii naţionale de interpretare, acordate de Asociaţia Oamenilor de Teatru şi de Muzică (ATM) pentru Cel mai bun actor, pentru rolurile: Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht (1983) şi Dobromir din „Dalbul pribeag” de Dumitru Radu Popescu (1987), ambele montate la Teatrul Naţional din Timişoara. A mai primit următoarele premii: în anul 1986, pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Clisis din spectacolul „Arma secretă” a lui Arhimede de Dumitru Solomon, regia: Ioan Ieremia, şi, în anul 1987, Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, pentru rolul Dobromir din Dalbul pribeag de Dumitru Radu Popescu (1987) şi în 2013, Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio de la Piteşti, pentru rolul Actorul din spectacolul Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi de Mircea M. Ionescu, regia: Vlad Stănescu. A mai fost răsplătit cu Meritul Cultural (1984) şi Steaua României în Grad de Cavaler (2011).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu